Profesorul Eugen Negrici a decis sa-si publice jurnalul din perioada 1975-2015. Cei 40 de ani de insemnari ale criticului, devenit celebru odata cu publicarea istoriei indelung dezbatute Iluziile literaturii romane, se constituie intr-o cronologie imbogatita cu glosarile din prezent pe marginea anilor in care jurnalul, chiar inchis intr-un sertar, era secret si fata de el insusi. Sesiunea de toamna va restabili adevarul.
„Rog cititorul sa nu se lase amagit. Nu este vorba despre un jurnal in adevaratul sens al cuvintului, chiar daca m-am silit sa reconstitui date si sa sugerez continuitatea. Aceste insemnari sint… niste insemnari. Meritul lor, daca au vreunul, este ca inregistreaza schimbarile de perspectiva si de ton pe care mi le-a inlesnit scurgerea timpului. Invit pe cel ce le parcurge sa se concentreze asupra a ceea ce inseamna, in fond, o sesiune de toamna. Adica oportunitatea unor reexaminari.” (Eugen Negrici)
„Eugen Negrici are ochi, vasazica, pentru a descoperi plinul din gol… Eugen Negrici paseste oricum cu indrazneala, in larga imparatie a penumbrei operelor – maidanul din spatele Panteonului –, cum ar veni, si se desfata descoperind capodoperele aruncate, conserve de poezii si proza care ii dau delicii, fie prin forma cutiei, fie prin rezistenta pastailor la ploaie. (Cel mai mult ii plac desenele ruginii.)
El schiteaza, de fapt, prin aceasta reforma a unghiului de vedere, un fel de tratat de estetica – nu numai involuntara – care se poate detecta lesne din judecati de valoare si optiuni. Fire generoasa, dar nu ingaduitoare cu literatura, apt sa valorifice acele sclipiri ale tezaurului de tiparituri, scoase din sporul de civilizatie ori din denivelarile ei, ca oasele de mamut ivite in urma deplasarilor de teren, gestul lui e salutar, nu numai pentru umilitii si obiditii literaturii, dar chiar si pentru cei mari…” (Marin Sorescu)
