„În copilaria mea, eram cu aceia pe care îi iubeam si numai cu ei, mereu alaturi de ei. O dulce atmosfera impregnata de iubire, în care sufletul ce înmugureste la viata nu întâlneste decât blândete, suflul rece al indiferentei strainilor nu îl atinge, inima se deschide ca o planta sub razele soarelui si a ploii calde ce ajuta ramurilor sa se întinda si sa înfloreasca.

Oamenii care s-au format asa, în mijlocul dragostei si bunatatii, sunt cei pe care viata îi raneste cel mai mult, dar, chiar împovarati de suferinte, ei umbla prin lume raspândind acea forma si acea culoare ce si-au pus amprenta asupra lor. Necazurile care îi lovesc nu tulbura seninatatea ce le-a fost data.

Raniti, sufocati, ramân mereu agatati de acel fir, care e esenta fiintei lor.“

„Amintirile Annei Kretzulescu-Lahovary, reconstituie aici pentru prima data din fragmentele pastrate la Arhivele Nationale, merita citita nu doar ca un document istoric, ci si ca o marturie a unei umanitati universale, la fel de familiara noua pe cât o simtea, în veacul ei, autoarea însasi.“

(ALINA PAVELESCU)

ANNA KRETZULESCU-LAHOVARY (1865–1964) a fost fiica unica a doctorului si politicianului Nicolae Kretzulescu si a Sofiei Kretzulescu, nascuta Iacovenco.

Si-a petrecut copilaria si adolescenta pe mosia tatalui sau din Leurdeni (judetul Arges), alaturi de copiii familiilor Bratianu, Davila, Golescu, prieteni de joaca si vecini de mosie.