Pe 10/22 mai 1866, tânarul Carol-Ludovic de Hohenzollern-Sigmaringen sosea la Bucuresti pentru a prelua tronul Principatelor.

Dupa depunerea juramântului, el facea o declaratie solemna: „Ales de catre natiune, cu spontaneitate, Domn al românilor, mi-am parasit, fara a sta la îndoiala, si tara, si familie, spre a raspunde la chemarea acestui popor care mi-a încredintat destinele sale.

Punând piciorul pe acest pamânt sacru, am si devenit român.“

La 150 de ani de la acel moment, figura lui Carol I este înca foarte prezenta în dezbaterea publica.

Numele celui care a desavârsit modernizarea României este pomenit adesea când vorbim despre ce are de facut România pentru a ajunge din urma Occidentul.

Efectele profund transformatoare ale domniei lui Carol I erau evidente pentru întreaga Europa deja pe la începutul secolului XX. Aceasta o arata si cartea de fata, publicata în 1906, când se aniversau 40 de ani de la urcarea pe tron.

Scriitorul german Paul Lindenberg a venit în România, l-a cunoscut personal pe Carol I si, beneficiind de sprijinul acestuia, a elaborat una dintre primele biografii ale regelui.

Copilariei petrecute la resedintele familiei din sudul Germaniei, anilor de formare în armata prusaca si calatoriilor de tinerete le urmeaza lunga perioada în care destinul sau se va confunda cu cel al României: faza turbulenta de la începutul domniei, casatoria cu Elisabeta de Wied, avântul economic al tarii, cucerirea independentei pe câmpul de lupta, ridicarea României la rang de regat.

Paginile memorabile dedicate pitorescului local vin sa întregeasca o relatare plina de farmec, care are darul de a-l transporta pe cititor în lumea de atunci.