Istoria Cotrocenilor începe cu multa vreme în urma, dar mosia apare consemnata în hrisoavele domnesti medievale.
Domnitorul serban Cantacuzino este cel care a ctitorit Cotroceniul ca resedinta princiara în secolul al XVII-lea, el ridicând casele, o manastire si o biserica, pe locul unui vechi schit, în mijlocul unei paduri seculare.
Ulterior, aici si-au avut resedinta Constantin Brâncoveanu, Ioan Mavrocordat, Constantin Mavrocordat, Alexandru Ipsilanti, Alexandru Moruzi, Ioan Caragea, Tudor Vladimirescu, Barbu Stirbey, Alexandru Ioan Cuza, dar si Regele Carol I, la scurt timp dupa sosirea în România.
Abia la sfârsitul secolului al XIX-lea s-a ridicat, pentru mostenitorii tronului, palatul modern care se vede astazi. Cotroceniul avea sa devina resedinta oficiala a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria.
Aceasta este perioada istorica de glorie, modernizare si transformare artistica a palatului. Ulterior, Regele Carol al II-lea si Regele Mihai I au folosit temporar resedinta, anii 1940 lasând asupra palatului si bisericii urmele razboiului si ale unui cutremur.
Regimul comunist instaurat apoi a schimbat destinatia palatului, iar cladirea a devenit obiect de disputa între Ministerul Artelor si Ministerul Educatiei. S-au facut brutale modificari asupra interioarelor, multe dintre piesele de mobilier si cartile bibliotecii fiind distruse.
La sfârsitul anilor 1970, ca urmare a daunelor provocate de cutremurul din 1977, dar si a impresiei produse de vizita la Palatul Buckingham, Ceausescu a ordonat începerea unor lucrari de restaurare a palatului.
Vechiul palat regal urma sa fie amenajat pentru primirea invitatilor straini, iar o aripa nou construita avea sa-i fie rezervata chiar dictatorului.
Dupa caderea comunismului, în 1990, s-a stabilit prin lege ca în noua aripa avea sa functioneze Presedintia României, iar în fosta resedinta a Regelui Ferdinand si a Reginei Maria, s-a deschis oficial, în anul urmator, Muzeul Cotroceni.
În paginile acestei carti, Diana Mandache arata cum istoria moderna a Palatului Cotroceni reflecta, ca într-o oglinda, istoria politica a României.
